Traducere de Octavian Cocoş
Nu mai jeliţi, tăceţi puţin măcar,
Şi mergeţi spre-acea uşă, bocitori,
Gătită şi cu panglici şi cu flori,
Şi nu mai plângeţi. Eu, copil fugar,
Dintr-un ţinut frumos, cu cerul clar,
Privesc la voi cu ochi strălucitori
De lângă urnă, deci, de ce din zori
Aveţi obrajii uzi şi chip amar?
Durerea cruntă, chinul lung şi greu,
Sunt ale celor slabi şi deprimaţi,
Ce n-au speranţă şi în jos privesc.
Dar cei ce-şi pun credinţa-n Dumnezeu,
Azi se despart, iar mâine se-ntâlnesc,
Jelindu-mă, voi nu vă ruşinaţi?
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.